Poezie: Trecut, prezent şi viitor

Trecut, prezent şi viitor

Mai stai, de te întreabă: Ce-i viaţa pentru tine?
Сe zi tu ieri trăita-i, ce-i azi, ce va fi mâine...

Şi aşa în chibzuinţă, genunchii ţii coboară,

Ca mâine-n rugăciune lumina să-ţi răsară.

Te bântuie gândirea şi stai cu faţa-ntoarsă,
Trăieşti acele clipe, te uiţi, încă-ţi mai pasă...
Te-ntrebi, de ce trecutul e viu, nu a murit?
Şi sinea ta răspude: -E al tău, tu l-ai trăit…
Te doare acum greşeala trecutului grăbit.
Te chinui să-ntorci faţa, acum, spre răsărit…

Priveşti cu ochii liberi, uimit, în jurul tău,
Tu, azi trăieşti prezentul, lăsat de Dumnezeu,
Te chinuie întrebarea: - Ce fac, e adevăr?
Dându-ţi prea bine seama, că vina e în “măr”…
Te strădui să faci faţă cerinţelor de azi,
Dar nu uita creştine - că nu va fi popas…

Veni-va viitorul, cu ziua cea de mâine,

Ieşi-va adevărul, cu sare şi cu pâine…
În scunda ta chilie cu grijă va intra
Şi tot ce-a fost în viaţă încet ve-i depăna…
Prezentul şi trecutul atunci ve-i contrapune,
Şi numai viitorul rămîne-va în spume…

Mai stai, de te întreabă: Ce-i viaţa pentru tine?
Сe zi tu ieri trăita-i, ce-i azi, ce va fi mîine...

Cela Mar