Poezie: Enigma ...

Enigma 

 

Mă-nchin de sănătate,
Icoană-mi din pruncie,
Tu, rază de dreptate
Zidită din vecie.

Eşti oază de lumină
În umbra suferinţei,
Ce cugetu-mi alină
În ceasul neştiinţei.

În calea vieţii mele
Mă alintă dorul tău,
Mulţime de mistere
Mă apără de rău.


Din ruga ta crescut-am,
În dragoste-nnotând,
Din gura ta vorbit-am:
Tăcerea culegând.

Din creştetu-ţi în taină
Eu gândul ţi l-am luat,
Şi cu această haină,
Trăind, m-am îmbrăcat.

Cu ochiul tău găsit-am
Al împlinirii vis,
Şi încet, încet, pornit-am
Cu dor de paradis...

Cu toate astea-n seamă-
Eu mânile-ţi sărut,
Tu, să mă ierţi, o, mamă!
Căci ştiu, cât te-a durut...

Autor: Cela Mar