Întâi e Duhul apoi litera Scripturii!

Înainte de toate îmi permit să felicit întreaga creştinătate cu marea Sărbătoare a Naşterii lui Hristos, Domnul! O sărbătoare frumoasă şi plină de promisiuni. Odată cu serbarea ei ne umplem de Harul promis încă la Bunavestire: "El va mântui poporul Său de păcatele lor" Mt. 1.21. Să ne iubim şi să Îl slăvim pentru ceea ce a fost, este şi va fi.

Încercând să meditez la Sfânta Evanghelie a Naşterii mi-am dorit să redau gândul ce îl am în ce priveşte întâietatea Duhului în raport cu cuvântul Scripturii. Dacă am privi puţin realitatea am vedea că dacă am avea o viaţă curată nu am mai avea nevoie de cuvintele Scripturii. Am fi trăit numai prin Duh! Harul Duhului ar fi ţinut locul Scriturii în sufletele noastre. Şi acest fel ar fi fost negreşit mai bun. Aceasta a arătat-o Domnul şi prin grai şi prin fapte. Mulţi se pot întreba cum anume aşa. Păi uite cum. Doar la început Dumnezeu s-a adresat omului în mod direct: fără condei şi hârtie. Dumnezeu nu a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam şi cu urmaşii acestora, sau cu Iov ori Moise. Ci a vorbit în mod direct, faţă către faţă, pentru că sufletele lor au fost găsite ca fiind curate! Şi astfel a fost până atunci când păcatul a luat locul curăţiei. După căderea în păcate grele au fost nevoie de scrieri, de table, de notiţe ale tuturor cuvintelor şi faptelor Dumnezeieşti. Şi acest lucru nu numai până la Hristos a fost, ci şi după acest mare şi frumos eveniment al Naşterii lui Iisus. Domnul nu a vorbit ucenicilor prin cuvânt scris ci prin Duh, prin graiul cel viu al Sfântului Duh! Şi priviţi cât de frumoasă a fost opera de mântuire prin exemplu cel viu. Le-a spus că le va da Harul Duhului care: "vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" In. 14.26. Şi prin completarea sa intervine şi Apostolul Pavel care ne spune că am primit lege: "scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii" II Cor. 3.3. Şi pentru a ne convinge şi mai mult de faptul că locul Duhului este în faţa Scripturii, dar şi de lipsa necesităţii Scripturii celor care sunt plini de Duhul Sfânt, vom aduce un exemplu din Vechiul Testament care ne spune: "Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ nou. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor" Ieremia 31. 31,33.

Însă în sufletele noastre lucrurile au o altă ordine! Harul a fost îndepărtat iar sufletele au rămas reci. De aceea avem nevoie de Scriptură pentru a întoarce Harul! Ne-am abătut de la drumul cel drept: unii din pricina învăţăturilor greşite, iar alţii din pricina vieţii şi a purtărilor lor. De aceea este nevoie de Sfânta Scriptură (faptele şi cuvintele lui Dumnezeu puse în scris). Şi după cum ne spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur: “gândeşte-te cât de rău am ajuns! Noi, care eram datori să vieţuim atât de curat, încât să nu mai avem nevoie de Sfintele Scripturi, ci în loc de hârtie să fi dat Duhului inimile noastre spre a scrie pe ele, am pierdut cinstea aceasta şi am ajuns să avem nevoie de scrieri” Omilii la Matei. Deci vina ne aparţine pentru faptul că am avut nevoie de Sf. Scriptură şi nu am putut să rămânem la Harul Duhului. Dar şi mai mult decât atât. Nici acum nu ştim să ne folosim de şansa de a reveni la Har. Nu folosim Scripturile pentru a ne întoarce de acolo unde am căzut, de la Harul Duhului. Deci e o vină dublă şi cu mult mai mistuitoare decât cea dintâi! Gândeşte-te şi singur, drag cititorule, ce vină mare avem noi acum când dispreţuim Scripturile, socotindu-le zădarnice şi fără de rost. Prin aceasta ne atragem osânda cea mult mai mare decât cea cuvenită pentru simpla cădere.

Deci, pentru a scăpa de toate acestea, să încercăm mereu să căutăm Harul Duhului printre literele legii. Să nu rămânem la literă (căci ucide) ci să trecem la mai adânc, descoperind Harul Duhului, Cel de la care ne-am abătut din propria noastră vină!

Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Autorul blogului