Reîntâlnirea ...

Mă-ngână binele din suflet

Să plec din “minele” cel vechi

Şi să Îţi scriu aceste rânduri

Dintr-o durere de priveghi.

 

Mă mustră inima înceată

Să mă reped la pocăinţă;

Să sparg pietrişul dintre lacrimi

Să-mi ud obrajii-n suferinţă.

Răsare-atunci nădejdea-n suflet

Eclipsa de pe ochi se-nneacă

Şi mâna Ta cu semn în palmă

Spre mine, Doamne, se îndreaptă.

Îmi şterge lacrima adâncă

De-obrajii-mi înfloresc timid

Şi capu-mi plec la greutatea

Ruşinii că nu Te-am iubit.

Acestui dar al vorbei scrise

Slujesc smerit şi mă închin

Cu dor şi lacrimi îmi doresc

Atunci…în veci, să ne-ntâlnim!

Ramona Fărăian